Cand devine anxietatea o problema? Anxietatea este un simtamant de neliniste si ingrijorare. Are un rol important pentru supravietuire deoarece pregateste organismul pentru reactiile de lupta sau de fuga necesare in cazul unui pericol. Un anumit nivel de anxietate creste abilitate de a performa, ajuta la identificarea potentialelor probleme determinand actiuni inteprinse pentru a impiedica aparitia acestora. De aceea angoasa in sine nu este negativa, insa tulburarile anxioase prezinta necesitatea de a apela la ajutor specializat, ele perturband viata persoanei afectate, interferand cu performanta la locul de munca sau cu mentinerea relatiilor sociale, organismul fiind mereu pregatit sa se apere fara sa stie de fapt care sunt pericolele.
Anxietatea la copii este una dintre tulburarile cel mai des intalnite, cu toata incarcatura si suferinta ce deriva din aceasta. Ca si la adult anxietatea la copii este caracterizata de ganduri specifice marcate de frica ca s-ar putea intampla ceva neplacut cunoscutilor sau ganduri marcate de frica ca nu vor reusi. O incarcatura excesiva de anxietate intervine in mai multe aspecte ale vietii copilului, de la capacitatea de a face noi prietenii, la rezultatele scolare. Tulburarile anxioase la copii sunt in general aceleasi pe care le intalnim in populatia adulta. De la tulburarea obsesiv-compulsiva la tulburarea anxioasa generalizata, de la tulburarea de panica la agorafobie, de la fobia specifica la fobia sociala, pana la anxietatea datorata unei conditii medicale. Unica tulburare anxioasa care a fost recunoscuta ca fiind specifica copilariei este tulburarea anxioasa de separare.
Tulburarea de anxietate generalizata se deosebeste de alte tulburari anxioase prin faptul ca pacientii se simt ingrijorati cu situatii diverse, nu doar cu anumiti stimuli ori probleme. Multe persoane care sufera de anxietate generalizata par sa-si normalizeze problema descriindu-se ca ingrijorate din fire. De asemenea ele au o perspectiva ambivalenta asupra acestei chestiuni: pe de o parte considera ca trebuie sa se ingrijoreze si sa fie mereu pregatite, iar pe de alta parte, isi dau seama ca ingrijorarea le face rau si trebuie sa inceteze sa-si mai faca griji. Pe langa ingrijorarea extrema persoanele care suferea de tulburarea de anxietate generalizata prezinta si simptome fizice legate de aceasta. Ei nu reusesc sa-si controleze ingrijorarile si acuza diverse probleme cum ar fi oboseala, neliniste, iritabilitate, tensiune musculara si insomnii. Majoritatea pacientilor diagnosticati cu tulburare anxioasa generalizata prezinta o varietate de alte diagnostice cum ar fi anxietate sociala, fobia specifica, depresia, sindromul colonului iritabil si tulburari de personalitate.
Tulburarea de panica si agorafobia. Atacul de panica este un episod brusc si distinct de disconfort intens si frica insotit de diverse simptome fizice (palpitatii, tremur, senzatia de sufocare ori de nod in gat, transpiratie, durere in piept, greata, ameteli, amorteala, furnicaturi, frisoane sau valuri de caldura, senzatie de lesin) si simptome cognitive (frica de a pierde controlul, frica de moarte, sentiment de detasare de realitate sau derealizarea). Atacurile de panica se instaleaza brusc si sunt scurte rareori, pot aparea din senin sau in prezenta unei situatii care provoaca teama. Dupa primul atac de panica indivizii care sufera de tulburare de panica devin excesiv de atenti la senzatiile fizice tipice si incep sa se ingrijoreze in legatura cu repercursiunile acestor simptome fizice, iar drept rezultat vor dezvolta anxietate anticipativa persistenta legata de posibilitatea de a suferi noi atacuri de panica sau pot dezvolta simptome tipice agorafobiei. Agorafobia, spre deosebire de fobia specifica, nu este o teama provocata de un obiect sau o situatie. Este teama de a se afla in locuri in care individul poate suferi un atac de panica si unde nu poate primi ajutor imediat, alaturi de teama ca atacul de panica va conduce la pierderea controlului, la boala sau moarte. Cele mai comune sunt: teama de locuri deschise sau de locuri inchise, teama de a fi singur sau de a fi in multime, de locuri publice, tunele ori ascensoare si teama de a calatori cu autobuze, trenuri, automobile ori avioane. Este posibil ca aceste persoane sa evite multe alte sitruatii inclusiv in propria casa. Din cauza caracterului aparent imprevizibil al atacurilor de panica si al inabilitatii de a le controla, multe persoane cu tulburare de panica, mai ales acelea care sufera de agorafobie, ajung sa duca o viata plina de restrictii fiinca simt nevoia sa evite o multime de situatii.
Tulburarea de anxietate sociala este frica exagerata de una sau mai multe situatii sociale: vorbitul in public, adunari sociale, mancatul in public, folosirea toaletelor publice, discutiile in contradictoriu si discutiile cu persoane cu statut superior. In asemenea situatii persoanele cu tulburare de anxietate sociala se tem ca vor fi criticate sau judecate in termini negativi, fie din cauza ca nu au avut rezultate adecvate, fie pentru ca pur si simplu se vede ca sunt anxioase. Persoanele ce sufera de tulburare de anxietate sociala fie evita situatiile de care se tem, fie resimt o anxietate intensa atunci cand se confrunta cu ele. In general raporteaza simptome fizice incluzand palpitatii, tremor, transpiratie, tensiune musculara, dureri de stomac, senzatie de uscaciune in gat, valuri de caldura sau frisoane si dureri de cap. Tulburarea de anxietate sociala poate sa duca la deteriorari semnificative in functionarea scolara, profesionala si sociala.
Tulburarea de stres posttraumatic, este reactia individului la un eveniment traumatic. Principalele simtome ale acestei tulburari sunt amintirile intruzive referitoare la evenimentul traumatic. Simtomele debuteaza in general la scurt timp dupa trauma, totusi in unele cazuri, apar la intervale de luni sau chiar ani de la eveniment. Trasaturile cel mai des asociate tulburarii de stres posttraumatic sunt: sentimente intense de vinovatie, rusine, dezgust sau disperare, deficite la nivelul reglarii emotionale, simptome disociative, furie si ostilitate excesiva, comportament impulsiv si autodistructiv, reactii interpersonale deficitare, probleme de cuplu si dificultati de natura sexuala, performanta scazuta la locul de munca si acuze somatice-dureri de cap, de articulatii, colite si probleme respiratorii.
Fobia specifica este frica irationala de un anumit obiect sau o anumita situatie. Atunci cand persoana suferinda de fobie specifica se confrunta cu obiectul sau situatia temuta va resimti o anxietate imensa. In unele cazuri anxietatea este atat de puternica incat se transforma intr-un atac de panica. Stimulii fobici cel mai frecvent intalniti se refera la insecte sau animale, elemente naturale-apa, inaltimile, furtunile, sangele , infectiile sau ranile, anumite situatii cum ar fi spatiile inchise, avioane, tuneluri si poduri.
Tulburarea obsesiv-compulsiva este caracterizata prin ganduri, impulsuri sau imagini recurente care creeaza o serie de preocupari anticipative (obsesii) sau comportamente in care pacientul simte nevoia sa se angajeze intr-o maniera repetitiva pentru a reduce anxietatea (compulsii). Compulsiile sunt realizate de regula ca reactii la obsesii. Deseori gandurile obsesive sunt total opuse sistemului de valori ale persoanei. Desi frica de nesiguranta se regaseste si in alte tulburari de anxietate, se pare ca in indoiala patologica fata de amintirea actiunilor indeplinite este prezenta exclusiv in tulburarea obsesiv-compulsiva. Pacientii inteleg intr-o oarecare masura ca obsesiile si compulsiile lor sunt exagerate si lipsite de temei real insa chiar si atunci cand realizeaza lipsa lor de sens nu reusesc sa se opreasca si simt nevoia sa indeplineasca ritualurile. Deseori pacientii implica si alti membrii ai familiei in comportamentele lor compulsive.
Anxietatea de separare apare prima data in jurul varstei de 9 luni fiindca atunci bebelusul constientizeaza ca el si mama sunt fiinte separate si ar putea interveni ceva in separarea lor. Altii trec prin ea in jurul varstei de 16-18 luni iar la unii copii apare atunci cand apare o schimbare in viata lor: aparitia unui frate, schimbarea domiciliului, divortul parintilor, un episod de spitalizare. Copiii care sufera de anxietate de separare, spre deosebire de copii timizi, atunci cand sunt nevoiti sa se separe de casa sau de parinti devin extrem de agitati sau preocupati ca cava rau s-ar putea intampla persoanelor iubite. Pot prezenta simptome somatice precum dureri abdominale sau musculare, dureri de cap, stomac sau dureri musculare, probleme respiratorii, palpitatii, atacuri de panica. Aceste comportamente interfereaza cu viata sociala, copii refuzand sa iasa din casa, sa isi viziteze prietenii, sa mearga la scoala.
Cum ajuta terapia sandplay ?
Anxietatea ca si forma de manifestare cuprinde intreaga persoana, controlandu-i mintea si trupul. Adesea corpul reactioneaza chiar cu putin timp inainte ca noi sa devenim constienti ca o emotie a pus stapanire pe noi, de natura ei si de ceea ce a declansat-o. Un om, poate de pilda sa incremeneasca de frica, trupul sau devine crispat, rigid, rece, inert. Oricine din afara vede ca acestui om ii este frica. Dar cel in cauza nu are cuvinte pentru asta, el nu poate exprima verbal ce i-a declansat angoasa, caci motivele nu-i sunt constiente.
Cu cat emotiile si sentimentele sunt mai adanc ascunse in noi, cu atat amintirile noastre s-au scufundat mai adanc in inconstient sau cu cat o parte a personalitatii este mai departata de constiinta, cu atat mai greu gasim cuvinte s-o exprimam. De accea este foarte util sa se configureze niste procese inconstiente care sa reflecte aceste emotii in imagini. Prin metoda sandplay in care sunt folosite mainile, nisipul, obiecte din lumea omeneasca devine posibil ca mainile sa modeleze inconstientul intr-o imagine facandu-l astfel vizibil sau chiar recognoscibil. Prin modelare concreta pot fi facute sesizabile acele inconstiente angoase si fantasme launtrice chinuitoare.
Activitatea desfasurata in cutia cu nisip declanseaza un proces psihic global, care duce la vindecare si la dezvoltarea personalitatii. Omul, fie adult fie copil, care se joaca in cutia cu nisip, este implicat in aceasta activitate cu spiritul si cu trupul sau. Se pun bazele unei noi lumi interioare si exterioare si ia nastere o poveste capabila sa poarte tensiunea dintre opusele incompatibile catre un nou nivel de manifestare.
